Atunci când o persoană urcă la altitudine — fie într-un avion, fie într-o zonă montană — organismul este expus unor condiții diferite față de cele de la nivelul mării. Principalele schimbări sunt scăderea presiunii atmosferice și reducerea cantității de oxigen disponibilă în aer.

Aceste modificări pot afecta organismul în moduri diferite, în funcție de starea de sănătate, vârstă și altitudinea la care se află persoana.

Scăderea presiunii atmosferice

Pe măsură ce altitudinea crește, presiunea atmosferică scade. Acest lucru înseamnă că aerul devine mai rarefiat și conține mai puține molecule de oxigen pe unitatea de volum.

De exemplu:

—       la nivelul mării: presiune atmosferică ~1013 hPa

—       la 2.400 metri: presiunea scade semnificativ

—       la 5.000 metri: presiunea este aproape la jumătate față de cea de la nivelul mării.

În avioanele comerciale, cabinele sunt presurizate, dar presiunea este echivalentă aproximativ cu cea de la 2.000–2.400 metri altitudine.

Scăderea nivelului de oxigen din sânge

Din cauza presiunii mai scăzute, oxigenul pătrunde mai greu în sânge. Acest fenomen se numește hipoxie.

Organismul încearcă să compenseze prin:

—       creșterea frecvenței respiratorii

—       creșterea frecvenței cardiace

—       creșterea producției de globule roșii în timp.

Pentru majoritatea persoanelor sănătoase, aceste mecanisme sunt suficiente pentru a menține funcțiile organismului.

Expansiunea gazelor în organism

Un alt efect al scăderii presiunii este expansiunea gazelor din cavitățile corpului.

Conform legii lui Boyle, atunci când presiunea scade, volumul gazelor crește. Acest lucru poate afecta:

—       sinusurile

—       urechea medie

—       tractul digestiv

—       cavitățile create după intervenții chirurgicale.

De aceea, persoanele care au suferit intervenții chirurgicale recente sau care au pneumotorax pot avea complicații la altitudine.

Modificări ale sistemului cardiovascular

La altitudine, organismul trebuie să compenseze scăderea oxigenului, ceea ce duce la:

—       creșterea frecvenței cardiace

—       creșterea debitului cardiac

—       uneori creșterea tensiunii arteriale.

Pentru persoanele cu afecțiuni cardiace sau pulmonare, aceste adaptări pot fi mai dificile.

Deshidratarea

Aerul din cabină sau din mediul montan este mai uscat decât la nivelul solului. Umiditatea scăzută poate duce la:

—       deshidratare

—       uscarea mucoaselor

—       oboseală accentuată.

De aceea este recomandat consumul regulat de apă în timpul zborului sau al expunerii la altitudine.

Simptomele frecvente la altitudine

Majoritatea persoanelor pot experimenta simptome ușoare atunci când se află la altitudine.

Acestea pot include:

—       oboseală

—       amețeală

—       dureri de cap

—       respirație mai rapidă

—       senzație de lipsă de aer la efort.

În general, aceste simptome sunt temporare și dispar pe măsură ce organismul se adaptează.

Când pot apărea probleme medicale

Pentru anumite persoane, altitudinea poate agrava probleme medicale existente.

Riscurile sunt mai mari pentru:

—       pacienți cu boli pulmonare

—       pacienți cu insuficiență cardiacă

—       persoane cu anemie severă

—       pacienți care au suferit intervenții chirurgicale recente.

În transportul medical aerian, aceste riscuri sunt evaluate de specialiști în medicină aeronautică, precum Dr. Valentin Dingă, pentru a determina dacă pacientul poate tolera condițiile de zbor.

Concluzie

La altitudine, organismul uman este expus la presiune atmosferică mai scăzută și la o cantitate redusă de oxigen, ceea ce determină o serie de adaptări fiziologice. Pentru persoanele sănătoase aceste schimbări sunt de obicei bine tolerate, însă pentru pacienții cu anumite afecțiuni pot apărea complicații.

De aceea, în cazul persoanelor cu probleme medicale, este importantă evaluarea medicală înainte de expunerea la altitudine sau înainte de un zbor, pentru a preveni eventualele riscuri.