Presurizarea cabinei avionului: cum influențează zborul organismul și pacienții

Ghid complet despre zbor, altitudine și transport aeromedical

Transportul aerian modern permite aeronavelor să zboare la altitudini foarte mari, unde rezistența aerodinamică este redusă și consumul de combustibil este mai eficient. Majoritatea avioanelor comerciale operează la altitudini cuprinse între 9.000 și 12.000 metri, mult peste nivelul la care organismul uman poate respira în mod natural.

La aceste altitudini, presiunea atmosferică este mult mai scăzută decât la nivelul mării, iar aerul devine prea rarefiat pentru a susține funcțiile vitale ale organismului. Fără sisteme speciale, oamenii nu ar putea respira în aceste condiții.

Pentru a permite transportul pasagerilor în siguranță, aeronavele moderne sunt echipate cu sisteme de presurizare a cabinei care mențin presiunea aerului la un nivel compatibil cu respirația umană. Chiar și în aceste condiții însă, mediul din avion rămâne diferit de cel de la nivelul mării. Presiunea aerului este mai mică, cantitatea de oxigen disponibilă pentru organism este redusă, iar gazele din cavitățile corpului se pot expanda.

Pentru majoritatea pasagerilor sănătoși aceste modificări sunt minore și nu provoacă probleme. În cazul pacienților cu afecțiuni respiratorii, cardiace sau neurologice însă, zborul poate necesita evaluare medicală înainte de plecare, utilizarea oxigenului suplimentar sau chiar organizarea unui transport aeromedical specializat.

Acest ghid explică în detaliu cum funcționează presurizarea cabinei avionului, ce efecte are altitudinea asupra organismului și în ce situații zborul poate necesita măsuri medicale speciale.

1.      Pe scurt: ce trebuie să știe pasagerii despre presurizarea cabinei

Deși avioanele comerciale zboară la altitudini de peste 10.000 metri, pasagerii pot respira în siguranță datorită sistemelor de presurizare a cabinei. Aceste sisteme mențin presiunea aerului din interiorul aeronavei la un nivel echivalent cu altitudini de aproximativ 1800–2400 metri.

La această altitudine, organismul uman poate funcționa normal, însă cantitatea de oxigen disponibilă pentru respirație este mai redusă decât la nivelul mării. Pentru majoritatea pasagerilor sănătoși această diferență nu provoacă simptome semnificative.

Totuși, anumite persoane pot fi mai sensibile la aceste modificări, în special pacienții cu:

—       boli pulmonare cronice

—       afecțiuni cardiace

—       hipertensiune pulmonară

—       intervenții chirurgicale recente.

În aceste situații, scăderea presiunii și a oxigenului poate determina apariția unor simptome precum dificultăți de respirație, oboseală sau amețeli.

Tabelul de mai jos prezintă diferențele principale dintre condițiile de la nivelul mării și cele din cabina avionului.

Condiție	Nivelul mării	Cabină avion
presiune atmosferică	~760 mmHg	~565–630 mmHg
altitudine echivalentă	0 m	1800–2400 m
saturație oxigen (persoană sănătoasă)	97–99%	90–94%

Pentru pacienții cu afecțiuni respiratorii sau cardiace, aceste diferențe pot necesita evaluare medicală înainte de zbor și, uneori, utilizarea oxigenului suplimentar sau organizarea unui transport aeromedical specializat.

2.      Ce este presurizarea cabinei avionului

Presurizarea cabinei este procesul prin care presiunea aerului din interiorul aeronavei este menținută la un nivel mai ridicat decât presiunea atmosferică din exterior.

Acest sistem permite pasagerilor și echipajului să respire în siguranță chiar și atunci când aeronava zboară la altitudini foarte mari.

Totuși, cabina avionului nu este presurizată complet la nivelul mării. Dacă presiunea cabinei ar fi menținută identică cu cea de la sol, diferența de presiune dintre interiorul și exteriorul aeronavei ar deveni prea mare pentru structura fuselajului.

Din acest motiv, presiunea cabinei este menținută la un nivel intermediar.

În majoritatea aeronavelor comerciale moderne, presiunea cabinei este echivalentă cu o altitudine de aproximativ 1800–2400 metri.

Acest concept este cunoscut în aviație sub numele de cabin altitude.

3.      De ce este necesară presurizarea cabinei avionului

Presurizarea cabinei este esențială pentru siguranța zborului deoarece presiunea atmosferică scade rapid pe măsură ce altitudinea crește. La altitudinile la care zboară aeronavele comerciale, aerul devine mult prea rarefiat pentru ca organismul uman să poată funcționa normal.

La nivelul mării, presiunea atmosferică este de aproximativ 760 mmHg. În aceste condiții, aerul conține suficient oxigen pentru ca plămânii să transfere oxigenul în sânge în mod eficient.

Pe măsură ce altitudinea crește, presiunea atmosferică scade progresiv. Deși procentul de oxigen din aer rămâne aproximativ constant (aproximativ 21%), scăderea presiunii totale determină reducerea presiunii parțiale a oxigenului. Acest lucru înseamnă că fiecare inspirație conține mai puțin oxigen disponibil pentru organism.

Tabelul de mai jos ilustrează această scădere.

Altitudine	Presiune atmosferică aproximativă
nivelul mării	~760 mmHg
3000 m	~523 mmHg
5000 m	~405 mmHg
10000 m	~265 mmHg

La aproximativ 10.000 metri, presiunea atmosferică este de aproape trei ori mai mică decât la nivelul mării. În aceste condiții, oxigenul disponibil pentru respirație devine insuficient pentru a menține funcțiile vitale ale organismului.

Fără presurizare, pasagerii și echipajul ar experimenta rapid simptome severe de hipoxie de altitudine. Această condiție apare atunci când organismul nu primește suficient oxigen pentru a susține activitatea celulară normală.

Simptomele hipoxiei pot apărea în câteva minute și pot include:

—       amețeli

—       dificultăți de concentrare

—       oboseală extremă

—       tulburări de vedere

—       pierderea conștienței.

În cazuri severe, hipoxia poate duce la incapacitatea completă de a reacționa sau de a lua decizii, ceea ce ar face imposibilă operarea aeronavei în siguranță.

Pentru a preveni aceste riscuri, aeronavele sunt echipate cu sisteme de presurizare care mențin presiunea aerului din cabină la un nivel mult mai ridicat decât presiunea atmosferică din exterior.

Totuși, presurizarea cabinei nu menține presiunea identică cu cea de la nivelul mării. Din motive structurale și de siguranță, presiunea cabinei este menținută la un nivel intermediar.

În majoritatea aeronavelor comerciale moderne, presiunea cabinei este echivalentă cu o altitudine de aproximativ 1800–2400 metri. La această altitudine, majoritatea persoanelor sănătoase pot respira fără dificultăți semnificative, iar organismul poate compensa ușor scăderea moderată a oxigenului.

Acest compromis între presiunea cabinei și altitudinea reală a aeronavei permite avioanelor să zboare eficient la altitudini mari, menținând în același timp condiții de siguranță pentru pasageri și echipaj.

Pentru anumite categorii de pacienți însă, chiar și această scădere moderată a presiunii și a oxigenului poate avea un impact asupra organismului. Din acest motiv, în unele situații sunt necesare măsuri suplimentare, cum ar fi administrarea de oxigen în timpul zborului sau utilizarea transportului aeromedical specializat.

4.      Cum funcționează sistemul de presurizare al avionului

Presurizarea cabinei este realizată printr-un sistem complex de control al aerului care face parte din sistemele de mediu ale aeronavei. În aviație, acest ansamblu de echipamente este cunoscut sub numele de Environmental Control System (ECS).

Rolul principal al acestui sistem este de a controla trei elemente esențiale pentru confortul și siguranța pasagerilor:

—       presiunea aerului din cabină

—       temperatura

—       circulația și filtrarea aerului.

Presurizarea cabinei la diferite altitudini

Altitudine avion	Altitudine cabină	Presiune atmosferică
nivelul mării	0 m	~760 mmHg
6000 m	~1500 m	~630 mmHg
9000 m	~2000 m	~600 mmHg
11000 m	~2400 m	~565 mmHg

La aceste valori organismul poate funcționa normal, deși oxigenul disponibil este mai redus.

Prin combinarea acestor funcții, sistemul ECS creează în interiorul aeronavei un mediu stabil, similar cu cel întâlnit la altitudini moderate pe Pământ.

3.1.           Sursa aerului utilizat pentru presurizare

În majoritatea aeronavelor comerciale, aerul utilizat pentru presurizarea cabinei provine din compresoarele motoarelor. Acest aer este extras din motor sub forma a ceea ce în aviație se numește bleed air.

Bleed air este aer comprimat care a trecut deja prin etapele de comprimare ale motorului și are o presiune ridicată. Acest aer este direcționat către sistemele de control al mediului ale aeronavei.

Înainte de a fi introdus în cabină, aerul trece prin mai multe etape de procesare:

—       răcire

—       filtrare

—       reglarea temperaturii.

După aceste procese, aerul este distribuit în cabină prin sistemul de ventilație.

3.2.           Controlul presiunii în cabină

Presiunea din cabină nu este controlată doar prin introducerea aerului comprimat, ci și prin controlul cantității de aer evacuată din avion.

În partea din spate a fuselajului există valve speciale numite outflow valves. Aceste valve reglează cantitatea de aer care iese din cabină.

Prin ajustarea deschiderii acestor valve, sistemul poate menține o presiune constantă în cabină chiar dacă aeronava urcă sau coboară.

Atunci când avionul urcă la altitudine, sistemul reduce cantitatea de aer evacuată pentru a menține presiunea cabinei.

Atunci când avionul coboară, valvele permit evacuarea aerului pentru a egaliza presiunea.

3.3.           Diferențe între aeronavele jet și turboprop

Avioane jet

—       altitudine zbor: 9000–12000 m

—       cabin altitude: 1800–2400 m

—       viteze mari

Avioane turboprop

—       altitudine zbor: 5000–8000 m

—       cabin altitude: 1000–2000 m

—       viteze mai mici

Pentru pacienții sensibili la hipoxie, zborul cu turboprop poate fi uneori mai bine tolerat.

Diferențe între aeronave comerciale și ambulanțe aeriene

Caracteristică	Avion comercial jet	Avion turboprop	Ambulanță aeriană
altitudine zbor	9000–12000 m	5000–8000 m	3000–12000 m
presurizare cabină	~1800–2400 m	~1000–2000 m	ajustabilă
presurizare sea level	nu	rar	posibilă
echipament medical	limitat	limitat	complet
monitorizare pacient	limitată	limitată	continuă

3.4.           Conceptul de „cabin altitude”

În aviație, presiunea din cabină este exprimată sub forma altitudinii echivalente a cabinei, numită cabin altitude.

Acest concept reprezintă altitudinea la care presiunea atmosferică ar fi echivalentă cu presiunea din interiorul cabinei.

De exemplu, dacă presiunea din cabină este echivalentă cu cea întâlnită la 2000 metri altitudine, cabin altitude este considerată 2000 metri, chiar dacă avionul zboară la 10.000 metri.

Acest concept permite inginerilor și piloților să monitorizeze presurizarea într-un mod mai intuitiv.

3.5.           Controlul automat al presurizării

În aeronavele moderne, sistemul de presurizare este controlat automat de computerele de bord.

Aceste sisteme monitorizează constant:

—       altitudinea aeronavei

—       rata de urcare sau coborâre

—       diferența de presiune dintre interiorul și exteriorul cabinei.

Pe baza acestor informații, computerul ajustează poziția outflow valves pentru a menține o presurizare stabilă și confortabilă pentru pasageri.

Acest control automat permite menținerea unei creșteri sau scăderi graduale a presiunii în timpul urcării și coborârii, evitând schimbările bruște care ar putea provoca disconfort pasagerilor.

3.6.           Diferența maximă de presiune

Un aspect important al sistemului de presurizare este limita structurală a aeronavei. Fuselajul avionului este proiectat să reziste unei diferențe maxime de presiune între interiorul și exteriorul cabinei.

Această diferență este numită differential pressure.

Pentru majoritatea aeronavelor comerciale moderne, această valoare este de aproximativ 8–9 psi.

Dacă presiunea cabinei ar fi menținută la nivelul mării în timp ce avionul zboară la altitudini foarte mari, diferența de presiune ar depăși limitele structurale ale fuselajului.

Din acest motiv, presiunea cabinei este menținută la un nivel intermediar, echivalent cu aproximativ 1800–2400 metri altitudine.

3.7.           Siguranța sistemului de presurizare

Sistemele de presurizare sunt proiectate cu multiple niveluri de redundanță pentru a preveni defecțiunile.

În cazul unei pierderi de presiune, aeronavele sunt echipate cu sisteme de urgență, inclusiv:

—       măști de oxigen pentru pasageri

—       sisteme de avertizare pentru echipaj

—       proceduri de coborâre rapidă.

Aceste măsuri permit aeronavei să coboare rapid la o altitudine sigură unde pasagerii pot respira fără suport suplimentar.

4.       Ce se întâmplă cu organismul în avion

Deși cabina avionului este presurizată, mediul din interiorul aeronavei rămâne diferit de cel de la nivelul mării. Presiunea atmosferică este mai scăzută, iar acest lucru influențează cantitatea de oxigen disponibilă pentru organism.

Pentru majoritatea pasagerilor sănătoși aceste modificări sunt minore și nu provoacă simptome semnificative. Organismul uman are mecanisme eficiente de adaptare la variațiile moderate de presiune și oxigen.

Totuși, pentru persoanele cu anumite afecțiuni medicale, aceste schimbări pot avea un impact mai important asupra funcționării organismului.

4.1.           Scăderea presiunii parțiale a oxigenului

Aerul pe care îl respirăm conține aproximativ 21% oxigen, indiferent de altitudine. Totuși, ceea ce se modifică odată cu creșterea altitudinii este presiunea atmosferică totală.

Pe măsură ce presiunea atmosferică scade, scade și presiunea parțială a oxigenului. Aceasta reprezintă presiunea exercitată de moleculele de oxigen din aer și este esențială pentru transferul oxigenului din plămâni în sânge.

La nivelul mării, presiunea atmosferică este de aproximativ 760 mmHg, iar presiunea parțială a oxigenului este suficient de mare pentru a permite oxigenarea eficientă a sângelui.

În cabina avionului însă, presiunea atmosferică este mai mică, deoarece cabina este presurizată la echivalentul unei altitudini de aproximativ 1800–2400 metri.

Această diferență determină o scădere moderată a presiunii parțiale a oxigenului.

4.2.           Saturația de oxigen la sol vs în avion

Efectul scăderii presiunii parțiale a oxigenului se reflectă în saturația de oxigen din sânge.

Situație	Saturație oxigen aproximativă
nivelul mării	97–99%
cabină avion	90–94%

Pentru majoritatea persoanelor sănătoase această scădere este bine tolerată. Organismul poate compensa prin mecanisme fiziologice normale.

4.3.           Mecanismele de adaptare ale organismului

Organismul uman are mai multe mecanisme prin care poate compensa scăderea moderată a oxigenului.

Aceste mecanisme includ:

—      creșterea frecvenței respiratorii

Respirația devine ușor mai rapidă pentru a permite o cantitate mai mare de aer să ajungă în plămâni.

—      creșterea frecvenței cardiace

Inima pompează sângele mai rapid pentru a transporta oxigenul către țesuturi.

—      redistribuirea fluxului sanguin

Organismul prioritizează organele vitale, cum ar fi creierul și inima.

Aceste mecanisme permit majorității pasagerilor să tolereze fără probleme condițiile din cabina avionului.

4.4.           Simptomele care pot apărea în avion

Deși majoritatea persoanelor nu experimentează simptome semnificative, unii pasageri pot observa anumite efecte ale altitudinii cabinei.

Cele mai frecvente simptome includ:

—       ușoară oboseală

—       amețeli

—       dureri de cap

—       dificultăți de concentrare.

Aceste simptome sunt de obicei temporare și dispar după coborârea avionului.

4.5.           De ce unii pacienți au nevoie de oxigen în avion

Pentru persoanele sănătoase, scăderea saturației de oxigen de la aproximativ 98% la 92–94% nu produce probleme.

Pentru pacienții care au deja o saturație de oxigen redusă la sol însă, această scădere poate deveni semnificativă.

De exemplu, un pacient cu o saturație de 92% la nivelul mării poate ajunge în avion la valori sub 85%, ceea ce poate provoca simptome severe de hipoxie.

În aceste situații poate fi necesară administrarea de oxigen suplimentar în timpul zborului.

4.6.           Pacienții care pot avea dificultăți în avion

Unele afecțiuni medicale pot reduce capacitatea organismului de a compensa scăderea oxigenului.

Cele mai frecvente situații includ:

—       bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)

—       fibroză pulmonară

—       hipertensiune pulmonară

—       insuficiență cardiacă.

Pacienții cu aceste afecțiuni pot necesita evaluare medicală înainte de zbor sau utilizarea oxigenului suplimentar în timpul călătoriei.

4.7.           Importanța evaluării medicale înainte de zbor

Pentru pacienții cu afecțiuni respiratorii sau cardiace, medicul poate recomanda evaluări suplimentare înainte de călătorie.

Aceste evaluări pot include:

—       măsurarea saturației de oxigen

—       teste de efort

—       simularea condițiilor de altitudine.

Aceste investigații permit estimarea modului în care organismul pacientului va reacționa la condițiile din avion.

5.       Expansiunea gazelor în avion – Legea lui Boyle

Pe lângă scăderea cantității de oxigen disponibilă pentru organism, un alt fenomen fizic important care apare în timpul zborului este expansiunea gazelor. Acest fenomen este explicat de Legea lui Boyle, unul dintre principiile fundamentale ale fizicii gazelor.

Conform acestei legi, atunci când presiunea unui gaz scade, volumul acestuia crește. Relația dintre presiune și volum este invers proporțională: dacă presiunea scade, gazul ocupă un volum mai mare.

În timpul zborului, presiunea atmosferică din cabină este mai mică decât la nivelul mării, deoarece cabina este presurizată la echivalentul unei altitudini de aproximativ 1800–2400 metri. Ca urmare, gazele din cavitățile corpului uman se pot expanda.

În condițiile obișnuite de zbor, volumul gazelor din organism poate crește cu aproximativ 25–30%.

Pentru majoritatea persoanelor sănătoase acest fenomen nu provoacă probleme serioase. Totuși, el poate produce anumite senzații neplăcute și poate avea consecințe mai importante în anumite situații medicale.

5.1.           Cavitățile corpului care pot fi afectate

Organismul uman conține mai multe cavități în care există aer sau gaze. Aceste spații pot fi influențate de scăderea presiunii din cabină.

Cele mai frecvent afectate sunt:

—       Sinusurile

Sinusurile sunt cavități pline cu aer situate în oasele feței. Atunci când presiunea atmosferică scade, aerul din sinusuri se poate expanda.

Dacă pasajele sinusale sunt blocate din cauza unei infecții sau a unei inflamații, această expansiune poate provoca durere sau senzație de presiune la nivelul feței.

—       Urechea medie

Urechea medie este o cavitate mică plină cu aer situată în spatele timpanului. Presiunea din această cavitate trebuie să se echilibreze constant cu presiunea din mediul exterior.

În timpul urcării sau coborârii avionului, presiunea aerului se modifică, iar trompa lui Eustachio trebuie să permită egalizarea presiunii.

Dacă acest mecanism nu funcționează eficient, pasagerii pot simți:

—       urechi înfundate

—       presiune la nivelul urechii

—       uneori durere.

De aceea, mestecatul sau înghițitul în timpul decolării și aterizării poate ajuta la egalizarea presiunii.

—       Tractul digestiv

În sistemul digestiv există în mod normal mici cantități de gaz. În timpul zborului, aceste gaze se pot expanda, ceea ce poate provoca:

—       balonare

—       disconfort abdominal

—       senzație de presiune.

Acest fenomen este frecvent în timpul zborurilor lungi și este, de obicei, temporar.

5.2.           Situații medicale în care expansiunea gazelor poate deveni periculoasă

În anumite situații medicale, expansiunea gazelor poate avea consecințe mai serioase. De aceea, unele afecțiuni sau intervenții chirurgicale pot reprezenta contraindicații temporare pentru zbor.

Tabelul de mai jos prezintă câteva dintre aceste situații.

Afecțiune	Riscul la altitudine	Soluție posibilă
pneumotorax recent	expansiunea aerului pleural poate agrava colapsul pulmonar	zbor sea level sau amânarea zborului
chirurgie oculară cu gaz intraocular	creșterea presiunii intraoculare	evitarea zborului sau transport special
traumatisme craniene cu aer intracranian	creșterea presiunii intracraniene	ambulanță aeriană
chirurgie abdominală recentă	expansiunea gazelor intraabdominale	evaluare medicală înainte de zbor

5.3.           De ce unele intervenții chirurgicale interzic zborul temporar

După anumite intervenții chirurgicale, medicii recomandă evitarea zborului pentru o perioadă de timp. Motivul principal este tocmai expansiunea gazelor din cavitățile corpului.

De exemplu, în chirurgia oculară, unele proceduri utilizează gaz intraocular pentru stabilizarea retinei. Dacă pacientul ar zbura imediat după intervenție, gazul din interiorul ochiului s-ar putea expanda, ceea ce ar crește presiunea intraoculară și ar putea provoca leziuni grave.

În mod similar, după anumite intervenții abdominale, gazul rămas în cavitatea abdominală se poate expanda și poate provoca durere sau complicații.

Din acest motiv, pacienții trebuie să consulte medicul înainte de a călători cu avionul după o intervenție chirurgicală.

5.4.           Importanța evaluării medicale înainte de zbor

Pentru majoritatea pasagerilor, expansiunea gazelor din organism este doar o sursă minoră de disconfort. Pentru anumite categorii de pacienți însă, acest fenomen poate reprezenta un risc real.

De aceea, pacienții care au suferit recent intervenții chirurgicale sau care au afecțiuni pulmonare sau neurologice trebuie evaluați medical înainte de a călători cu avionul.

În unele situații, medicii pot recomanda:

—      amânarea zborului

—      utilizarea oxigenului suplimentar

—      transport aeromedical specializat.

6.       Ce pacienți pot avea probleme în avion

Pentru majoritatea pasagerilor sănătoși, condițiile din cabina avionului sunt bine tolerate. Presurizarea cabinei menține o presiune suficientă pentru respirație, iar organismul se adaptează relativ ușor la scăderea moderată a oxigenului.

Totuși, anumite categorii de pacienți pot avea dificultăți în timpul zborului. Acest lucru se întâmplă deoarece organismul lor are deja o capacitate redusă de a compensa scăderea presiunii atmosferice și a oxigenului.

În aceste situații, condițiile din avion pot agrava simptomele existente sau pot provoca complicații medicale.

6.1.           Pacienți cu boli pulmonare cronice

Una dintre cele mai frecvente situații în care zborul poate deveni dificil este reprezentată de bolile pulmonare cronice.

6.2.           Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)

BPOC este o afecțiune caracterizată prin reducerea fluxului de aer în plămâni și scăderea capacității de oxigenare a sângelui. Pacienții cu forme moderate sau severe de BPOC pot avea deja o saturație de oxigen redusă la nivelul mării.

În timpul zborului, scăderea suplimentară a presiunii parțiale a oxigenului poate duce la o desaturare semnificativă. Acest lucru poate provoca simptome precum:

—       dificultăți de respirație

—       oboseală accentuată

—       amețeli

—       anxietate.

În aceste cazuri, medicul poate recomanda utilizarea oxigenului suplimentar în timpul zborului.

6.3.           Fibroza pulmonară

Fibroza pulmonară este o afecțiune în care țesutul pulmonar devine rigid și își pierde capacitatea de a transfera eficient oxigenul în sânge.

Pacienții cu această afecțiune pot avea o saturație normală la nivelul mării, dar pot dezvolta desaturare rapidă la altitudine.

Din acest motiv, mulți pacienți cu fibroză pulmonară necesită evaluare medicală înainte de zbor și, uneori, administrarea de oxigen suplimentar.

6.4.           Pacienți cu hipertensiune pulmonară

Hipertensiunea pulmonară este o afecțiune caracterizată prin creșterea presiunii în vasele de sânge ale plămânilor.

Scăderea oxigenului la altitudine poate determina constricția vaselor pulmonare și poate crește și mai mult presiunea în circulația pulmonară.

Pentru acești pacienți, zborul poate reprezenta un stres suplimentar pentru sistemul cardiovascular.

6.5.           Pacienți cu insuficiență cardiacă

Insuficiența cardiacă apare atunci când inima nu mai poate pompa eficient sângele către organe și țesuturi.

În timpul zborului, organismul trebuie să compenseze scăderea oxigenului prin creșterea frecvenței cardiace și a debitului cardiac. Pentru pacienții cu insuficiență cardiacă, acest efort suplimentar poate fi dificil de tolerat.

În funcție de severitatea afecțiunii, medicul poate recomanda:

—       evaluare cardiologică înainte de zbor

—       ajustarea tratamentului

—       uneori utilizarea oxigenului suplimentar.

6.6.           Pacienți oncologici cu afectare pulmonară

Pacienții oncologici pot prezenta uneori afectare pulmonară din cauza tumorilor, metastazelor sau tratamentelor oncologice.

În aceste situații, capacitatea plămânilor de a oxigena sângele poate fi redusă. Scăderea suplimentară a oxigenului în timpul zborului poate accentua simptomele respiratorii.

Pentru acești pacienți, evaluarea medicală înainte de călătorie este esențială.

6.7.           Pacienți care au suferit intervenții chirurgicale recente

După anumite intervenții chirurgicale, zborul poate fi contraindicat temporar. Motivul principal este legat de expansiunea gazelor din organism și de riscul de complicații.

De exemplu, pacienții care au avut:

—       chirurgie toracică

—       chirurgie abdominală

—       intervenții oftalmologice cu gaz intraocular

pot necesita o perioadă de recuperare înainte de a zbura.

6.8.           Situații medicale care necesită evaluare înainte de zbor

Tabelul de mai jos prezintă câteva situații medicale frecvente în care este recomandată evaluarea medicală înainte de călătoria cu avionul.

Afecțiune	Posibile probleme în avion	Măsuri recomandate
BPOC sever	desaturare	oxigen suplimentar
fibroză pulmonară	scăderea oxigenului	evaluare medicală
hipertensiune pulmonară	agravarea presiunii pulmonare	monitorizare
insuficiență cardiacă	toleranță redusă la hipoxie	evaluare cardiologică
intervenții chirurgicale recente	risc de complicații	amânarea zborului

6.9.           Importanța planificării medicale

Pentru pacienții cu afecțiuni cronice, planificarea unei călătorii cu avionul ar trebui să includă o discuție cu medicul curant.

În funcție de starea de sănătate a pacientului, medicul poate recomanda:

—       efectuarea unor teste suplimentare

—       utilizarea oxigenului în timpul zborului

—       prezența unei escorte medicale

—       organizarea unui transport aeromedical specializat.

Aceste măsuri pot reduce semnificativ riscurile și pot permite efectuarea călătoriei în condiții de siguranță.

7.       Presurizarea în ambulanțele aeriene și zborul „sea level”

În majoritatea zborurilor comerciale, presurizarea cabinei este menținută la echivalentul unei altitudini de aproximativ 1800–2400 metri. Acest nivel este bine tolerat de majoritatea pasagerilor și reprezintă un compromis între confortul pasagerilor și limitele structurale ale aeronavei.

Totuși, există situații medicale în care chiar și această scădere moderată a presiunii poate reprezenta un risc pentru pacient. În astfel de cazuri, transportul aerian trebuie organizat în condiții speciale, folosind aeronave medicale dedicate.

Aceste aeronave sunt cunoscute sub numele de ambulanțe aeriene.

7.1.           Ce este o ambulanță aeriană

Ambulanța aeriană este o aeronavă configurată special pentru transportul pacienților care necesită monitorizare medicală sau tratament în timpul zborului.

Aceste aeronave sunt echipate cu:

—       targă medicală

—       ventilatoare mecanice

—       monitoare cardiace

—       pompe de perfuzie

—       sisteme de oxigen medical.

În plus, ambulanțele aeriene pot transporta echipaje medicale formate din medici și asistenți specializați în transport aeromedical.

Un alt avantaj important al acestor aeronave este flexibilitatea operațională. Ele pot ajusta parametrii de zbor pentru a adapta condițiile din cabină la nevoile medicale ale pacientului.

7.2.           Controlul presurizării în ambulanțele aeriene

În multe aeronave medicale, presurizarea cabinei poate fi ajustată în funcție de starea pacientului.

Aceasta înseamnă că echipajul poate decide:

—       altitudinea de zbor

—       presiunea cabinei

—       rata de modificare a presiunii în timpul urcării și coborârii.

Acest control permite reducerea impactului altitudinii asupra organismului pacientului.

În anumite situații, se poate utiliza chiar un tip special de zbor numit sea level cabin pressure.

7.3.           Ce este zborul „sea level”

Termenul sea level flight sau sea level cabin pressure se referă la menținerea presiunii cabinei aproape identică cu cea de la nivelul mării.

Acest lucru este posibil doar dacă aeronava zboară la altitudini mai mici decât cele utilizate în mod normal pentru zborurile comerciale.

Motivul este legat de limitele structurale ale aeronavei. Fuselajul avionului poate suporta doar o anumită diferență de presiune între interiorul și exteriorul cabinei.

Dacă avionul ar zbura la altitudini foarte mari și ar menține presiunea cabinei identică cu cea de la nivelul mării, diferența de presiune ar deveni prea mare și ar putea afecta structura aeronavei.

Din acest motiv, pentru a menține presiunea cabinei aproape de nivelul mării, aeronava trebuie să zboare la altitudini mai mici.

7.4.           Altitudinea de zbor pentru presurizare sea level

În practică, zborurile medicale la presurizare sea level se desfășoară la altitudini semnificativ mai mici decât cele ale avioanelor comerciale.

Tip zbor	Altitudine aproximativă
avion comercial jet	9000–12000 m
avion turboprop	5000–8000 m
ambulanță aeriană sea level	3000–5000 m

La aceste altitudini, presiunea atmosferică este suficient de mare pentru ca presiunea cabinei să fie menținută aproape de nivelul mării fără a depăși limitele structurale ale aeronavei.

7.5.           Când este necesar zborul la presurizare sea level

Există anumite situații medicale în care chiar și presurizarea normală a cabinei poate fi periculoasă pentru pacient.

Printre cele mai frecvente situații se numără:

—      pneumotorax recent

Aerul acumulat în cavitatea pleurală se poate expanda la altitudine și poate agrava colapsul pulmonar.

—      intervenții oftalmologice cu gaz intraocular

În anumite operații de retină se utilizează bule de gaz pentru stabilizarea retinei. Dacă pacientul zboară, gazul se poate expanda și poate crește presiunea intraoculară.

—      traumatisme craniene cu aer intracranian

Aerul rămas în cavitatea craniană după un traumatism sau o intervenție chirurgicală se poate expanda la altitudine și poate crește presiunea intracraniană.

—      chirurgie toracică sau abdominală recentă

Gazele reziduale din cavitățile corpului se pot expanda și pot provoca durere sau complicații.

7.6.           Avantajele transportului cu ambulanță aeriană

Transportul cu ambulanță aeriană permite adaptarea completă a zborului la nevoile pacientului.

Printre avantajele acestui tip de transport se numără:

—       monitorizare medicală continuă

—       echipamente de terapie intensivă

—       controlul presurizării cabinei

—       posibilitatea zborului la altitudine redusă.

Aceste caracteristici permit transportul în siguranță al pacienților care nu ar putea călători pe un zbor comercial.

8.       Cum decid medicii tipul de transport aerian

Determinarea tipului de transport aerian potrivit pentru un pacient este un proces medical complex care ia în considerare starea clinică, necesarul de oxigen, riscurile asociate altitudinii și durata zborului. În funcție de acești factori, pacientul poate călători cu un zbor comercial, cu escortă medicală sau, în cazurile mai severe, cu ambulanță aeriană.

Evaluarea completă a acestor criterii și procesul de organizare a transportului aeromedical sunt explicate în detaliu în ghidul dedicat despre organizarea transportului medical aerian internațional.

9.       Checklist pentru pacienții care trebuie să zboare cu avionul

Pentru majoritatea pasagerilor, călătoria cu avionul nu necesită pregătiri speciale. În cazul pacienților cu afecțiuni medicale însă, planificarea zborului trebuie făcută cu mai multă atenție.

Următorul checklist poate ajuta pacienții și familiile acestora să pregătească călătoria în condiții de siguranță.

9.1.           Consultați medicul înainte de călătorie

Primul pas este evaluarea medicală. Medicul curant poate determina dacă pacientul poate zbura în siguranță și dacă sunt necesare măsuri speciale, cum ar fi utilizarea oxigenului suplimentar în timpul zborului.

În unele cazuri, medicul poate recomanda investigații suplimentare pentru a evalua toleranța organismului la altitudine.

—      Verificați regulile companiei aeriene

Companiile aeriene au reguli diferite privind transportul pasagerilor cu afecțiuni medicale sau cu echipamente medicale.

Este important să verificați:

—       dacă este permisă utilizarea unui concentrator portabil de oxigen

—       dacă compania aeriană poate furniza oxigen medical la bord

—       ce documente medicale sunt necesare.

9.2.           Pregătiți documentele medicale

În multe situații, companiile aeriene solicită documente medicale înainte de zbor. Aceste documente pot include:

—       formularul MEDIF (Medical Information Form)

—       certificat medical Fit-to-Fly

—       recomandarea medicului privind necesarul de oxigen.

Aceste documente permit companiei aeriene să evalueze dacă pacientul poate călători în siguranță.

9.3.           Planificați transportul până la aeroport

Pacienții cu mobilitate redusă sau cu afecțiuni severe pot avea nevoie de transport medical până la aeroport.

În unele cazuri poate fi necesară utilizarea unui serviciu de ambulanță sau a unui transport medical specializat.

9.4.           Solicitați asistență în aeroport

Majoritatea aeroporturilor oferă servicii de asistență pentru pasagerii cu mobilitate redusă.

Aceste servicii pot include:

—       transport cu scaun rulant

—       asistență la îmbarcare

—       ajutor la transferul între terminale.

Concluzie

Presurizarea cabinei avionului este una dintre tehnologiile esențiale care fac posibil transportul aerian modern. Prin menținerea unei presiuni a aerului compatibile cu respirația umană, acest sistem permite zborul în siguranță la altitudini de peste 10.000 metri.

Totuși, mediul din avion rămâne diferit de cel de la nivelul mării. Pentru majoritatea pasagerilor aceste diferențe sunt minore, însă pentru pacienții cu anumite afecțiuni medicale ele pot avea un impact important.

În aceste situații, evaluarea medicală înainte de zbor și organizarea corectă a transportului sunt esențiale pentru siguranța pacientului.